Visul îmi strivește sufletul!
Aș putea fi un sărac fericit fără el?!
Visul meu ar putea deveni, singur, o planetă,
Nedumerindu-i
Pe oamenii ce-și înalță privirea spre cer.
Sunt atât de ușoare visurile mele,
Încât cred că le-aș putea
Lua cu mine în trecere,
Fără ca Vameșul să simtă.
Când se vor plictisi în uitare,
Se vor înălța ca florile,
Ca fluturii,
Ca mierlele,
Culegând nedumeriri
Și zâmbete
De la cei întâlniți în cale!