parcă din ce în ce mai galben
ca şi cum l-ar prinde toamna obosit
iar nebunii aştia de greieri cântă
de parcã ar avea conturile pline
copiii râd şi rostogolesc viaţa spre vârf
adolescenţii pun de-o gaşcă
fetele se visează zâne
adulţii fumează cu ochii în lună
sau pur şi simplu hotărăsc destine
doar doi bãtrâni îşi beau pensia la umbra morţii
cât să-şi facă loc pentru încă un vis
pe o altã bancã trei babe împletesc clevetitoare
nu ciorapi nu mănuşi nu fulare
ci un morman de vorbe înveninate
cât sã-l îmbrobodeascã şi pe cerber
în schimb cãţeluşii îşi caută un fir de iarbă
să-şi mestece durerile
iar un pisoi jucăuş prinde deja stele

păianjenul îşi vede de capcană
nu vrea să agaţe luna
încă mai speră sã vâneze răsăritul