Numărătoarea stelelor se plimbă
Pe bulevardele cetății tale
Acolo-s ape de-ntuneric goale
Vorbind pe-a oglindirii noastre limbă.

Castelul are diguri de petale
Din văz ce în miresme se preschimbă
Suind în a tăcerilor marimbă
Și până-n ziduri sunt lumini letale.

De-acolo începând și umbra trece
Și-mi pare că n-am tras spre tine punți,
Spre amăgirea lunii, fleac ce-i rece.

Mi-s anii pe sub vreme-n rost cărunți,
Sub unda de sub Luntre, să mă-nece
Aștept! Și moartea se preface-n nunți.