|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ oricare alta Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 1
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-06-21 | |
După soarele ce-apune,
Plecând spre alt pământ aprins, Când, din al nisipului jurnal, Un val va șterge ultimele urme... Din tot ce-a fost cândva descris Va mai rămâne doar un nume. Pașii tăi și ai mei ni se vor șterge, Chiar dacă, de teama uitării, i-am călcat de mii de ori; Timpul orb îi va culege Și-i va presăra mărunt în flori. Și le va-mpărți deopotrivă, Smulgându-le, avid, dintr-un vlăstar, Fie-n părul unei mândre, Fie-ntr-un mănunchi cu număr par. Acum, în naufragiu, fără soare, fără flori, Ne găsim plutind pe vise, Într-un somn de ape închise... Aruncând năvoduri de sinapse-ntinse Spre ale sufletului maluri, Ce niciodată nu pot fi atinse.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate