cu picioarele noastre bătrâne
copiii din noi aleargă noaptea pe străzi
felinarele nu-i împiedică
să joace fotbal cu mingea lunii
pe gazonul argintat al stelelor,
umbra șușotește cu taina
crinul de pe umărul tău empatizează grădinii
acolo unde ne-am lăsat nările
să ne facă dreptate în minți,
copiii din noi iar izbesc în frumusețe,
a ta se ofilește de-un timp,
cu brațele amintirii
îți pipăi floarea abia deschizându-și corola