Purtăm în ființa noastră mai multe
Feluri de carne. Precum marea
În sine mai multe unde.

Un unde al ei, un unde al tău
Și un unde necunoscut pe care
Și-l unduiește pe deasupra apelor
În care trăiesc lumini și umbre stelare.

Asemenea ei, în carnea ochilor ne cresc
Orizonturi în care se risipesc
Alte orizonturi de cer
Dumnezeiesc.

Ape ale ochiului ce vede în interiorul
Vederii cu care privește căutând
Să vadă dincolo de ceea ce
Așteaptă înluminat
Să vadă arzând.

În noi există un ochi căruia în carne
Îi unduiește cuvântul ca o mare.