Golul din lumină
Nu este diferit cu nimic
De golul care există în întuneric.

În fiecare parte prin care
Trăiește în sine este la fel de mare
Precum în fiecare lipsă e la fel de mic.

Ceea ce îl face ca să fie un gol,
Când întunecat vine din interior,
E la fel e ca ceea ce îl face să fie plin
De golul care îi crește-n lumini.

Nimic, dar nimic nu poate fi
Asemenea lui, numai de am ști
Că tot de ceea ce poartă în piept
Este în inimă sa un deșert.

În lumină, ca și în întuneric,
Gol ce crește din sine în interior.
Ceea ce ne imaginăm că devine
Din răsăritul zilei de mâine.

O lună a cărui lumină zvâcnește
Din inima soarelui care nopții îi bate
În piept și, din sine, peste retină
Din strălucire în priviri crește.