Ticăiește golul din interior
Precum ceasul care măsoară
Întinderea din care își împarte
Spațiul luminării în seară.

Să cauți cu mâinile în întuneric,
Ca și cum acolo ar fi ceea ce cauți,
Pentru că ceea ce vrei să descoperi
Pare a fi un întreg pe care îți pare
Că-l vezi dinainte de a-l căuta.

E la fel ca ticăirea ceasului
Ce-și rostogolește în sine
Lumina unui alt viitor
Care devine ruine.

Învârtirea în jurul propriului sine
În care cauți viitorul ascuns
În umbra luminii ce-și
Golește spațiul care
I se cuvine.