|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ oricare alta Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 5
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-06-26 | |
104.
Am luat cu împrumut această existență să îmi acopăr ziua starea de demență la ‘ncheietura nopții ieșită din găoace să mă dezbrac de mina ce-o port pe carapace am luat cu împrumut aceste țoale moarte să-mi scriu cu ele versul, pasul să mi-l poarte când ziua se îneacă în bezna spânzurată renasc ca din morminte străină avortată și îmi cutreier morții, prea morți de-atâta vreme și viața le redau prin vise și poeme atâtea morminte în vise stau deschise cerșetori ai nopții cu brațele închise cerșetori ai nopții prin oasele-n rugină împrăștiați speranță, credință în lumină pământului putred stagnat în pubertate țoale moarte-n soare și-n beznă fermentate! închide ușa casei să stăm o vreme-n tihnă să-mi învelească ceara sufletu-n odihnă adevărata moarte stă jos și-i înspăimântă aici cu voi în casă, lumina-mi este sfântă s-a înecat pământul și moartea nu mai vine și parcă-s putrezi toți în țoale sanguine aș mai fi stat cu voi dar la încheietură zorii își despică lumina-n țesătură mă-ntorc în trunchiul meu să-mi port în lume pasul să mă ascund sub mina ce-mi învelește glasul … mă voi întoarce când moartea în mine-și drege ceasul.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate