uliul clipei aleargã bezmetic
dupã un stol de vise
pintr-un labirint de evadãri succesive
prezentul încremeneşte
aproape instantaneu
în felii colorate de trecut
iar realitatea
e precum o libelulã rãstignitã
sub un geam de insectar
întind mâna spre ceva
veşnic de neatins
dar de fiecare datã
la doar o atingere
ca dupã un fel de resort de tip balansoar
aproape invizibil
care mişcã secundele
la un viitor absolut