Îmi fac cafea
în fiecare dimineață.
Vorbesc la telefon,
răspund la o mie de întrebări.
Uneori râd,
mai ales când te văd fericită.

Fiecare respirație mărturisește
că încă nu vreau
să dispar pur și simplu.

Deși sunt distrus,
mă prefac
că sunt bine.

Exist.

Dar nu trăiesc.

Poți să-i spui supraviețuire.

Cel mai înfricoșător lucru
este să înveți
să exiști
în timp ce mintea îți șoptește:

nu.

Am ales să tac,
prefăcându-mă că sunt bine.

Draga mea,

respir pentru tine.

Chiar dacă ceva din mine
a murit.