printre lanuri
și tămâie

am promis că-i voi spune
dar e doar o confesiune,
o întâmplare a ființei mele
un deșert în indigo
care s-a uscat en gros

și-atunci?
exista o pasăre cântătoare în inima mea,
din vină nu mai are glas.
asuprită-n sinea sa,
pare-se,
îmi semăna

mă întorc la felurite,
o să uit iar cum cobor
și iarăși nu am somn
acedie

Doamne dacă n-aș uita
aș fi în prezența ta.
Dar astăzi mi-am amintit,
oare mai este timp?

zâmbesc
legile morale,
dar ce-i cu mine?
fost-am printre orologii,
și nu mai știu...

am uitat că ele s-au oprit,
am uitat că n-avem timp.
și acum stau în fața Ta,
plină de rușine,
fiindcă am uitat de tine.