în douăzeci de minute

pregătește ciorba mâncarea

câteva felii de pâine înmuiate în ou bătut

și tăvălite prin zahăr

copiii înghit în sec

aspiră mâncarea așa cum numai o zi întreagă de joacă pe uliță îi poate monta

se ling pe degete

mai vrem

mai vrem încă o porție

mama bate din palme ca și cum ar fi fermecată

masa e din nou plină

apoi spune

inima de copil ascunde un cântec ce nu poate fi auzit de oricine

ci doar de Dumnezeu

și de cei care vor să asculte

vântul împinge plopul bătrân în geamurile crăpate ale bucătăriei

mergeți la somn

trebuie să vină tata

și vreau să fiți toți în pat cuminți

ușa de la intrare se aude ca o tobă de tătar

deschide ușa

am ajuns

apoi un strănut de urs flămând oprește timpul în loc

scoate damigeana cu vișinată

și un pahar

mama deschide ușa plecând ușor capul

și tace

tace

ca o vânătaie