Vântul trage plapuma
peste trotuare.

Orășenii se țin de mâini,
sunt deșirați și trași
pe papiotele negre, albe
sau inutile.

Autoporteretele stau ordonat
la rând și se sparg toate
într-o oglindă opacă.

O pușcă-și strigă singurătatea,
și urletul găurește,
(în dreptul ochilor)
fotografiile,
răstignind buzunarul-album.

Igrasia strânge amintirile
de pe pereții îngenunchiați
și le apropie ușor pleoapele.

Omizile vor să evadeze
și, înainte să devină fluturi,
încearcă să zboare.

Orașul îngroapă cheia,
în lacăt, și pornește
spre alți oameni,
viitorii lui orășeni.