agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-23 | |
Prima poveste
(despre minciună; Matei:Cap.30) Duminicî am fost la liturghii, Așa cum i-obișiei la noi în sat, Șî lumi brie (!) cried sî hi fost vreo mii, Cî slujba pi la doiș’pi s-o gătat ; Or fost vreo șinși pomieni, dacî nu șasi, Colași, colivi, tot s-o împărțit, Iar babili ierau toati făloasi… Da’ și am vrut sî zîc, ca sî nu uit : Popa ni-o zîs ca să cetim, da’ ghini, Capitolu’ tri-zăși, scris di Matiei, C-o sî vorghim, duminica ci vini, Despri minciunî șî ispita iei ; Acasî-n săptămânî-am șî uitat, Pliecam di diminiațî la prășît, Iar sara, tot cu trieburi, deh(!) prin sat, Cî n-am avut , vă zîc, timp di cetit ; Duminicî-acuma, sî vidieți, (Despri Matiei ș-apoi despri minciunî) Al nostru popî, cî n-o sî credeți, S-o apucat la priedicî sî spunî : Cei ce-au cetit, sî vinî toți în fațî, Cî vreau ca sî vorghim di “mincinuoși”, Cei care nu, vă dau vouă povațî, Ducețî-vă-ți acasî sănătoși ! Mi-am luat muierea șî ajuns acasî, Di-așa rușîni mari ci mi-o fost, Cu biblia am stat pîn' dupî masî, Cî pi Matiei îl știu chiar pi di rost !... Șî dievenind așa rieligiuos, L-am prins pi popî astăzi șî i-am zîs : Părinte, iești un mari mincinuos Capitolu' tri-zăși...niși n-o fo' scris ! Valeriu Cercel A doua poveste (despre prostie; Ioan:Cap.30) Fusei și io, duminica trecută La liturghie, că n-am fost în veci Și lume bă (!) atât fuse de multă, Cu mine, Leana, Sucă…vreo cin’zeci ; Și-aproape de sfârșit s-a dat pomană, Dîn neamu’ lu’ Florica, un bunic, Covrigi uscați și zaibăr vechi dîn toamnă, Da’ al’ceva vrusei ca să vă zîc : Ne zîse popa,-acasă să citim, Ce-a scris Ion, capitolu’ tri’zăci, Că vrea despre prostie să vorbim Duminica ce vine, că nu-i meci ; Mă scărpinai în cap lovit de streche, Cum dracu’ de a scris văru’ Ion, Când toți îl știm că-i prost fără pereche, N-are habar s-ascută un creion (?!) Am dat de el atunci, că-s norocos, La crâșmă, unde zilnic ne-ntâlnim Și l-am cinstit cu gându’ să-l dăscos, Că popa știe tot iar noi nu știm (!) Și-l întrebai , mai rău ca și pe hoți, Că-mi spuse tot, (eu mai dădui un rand !) Chiar se jură, să-i sară ochii toți ! De scris n-a scris, să nu am nici un gând ; La slujbă iar fusei, de curios Și de Ion, când popa a-ntrebat, Au răspuns toți, cu glas așa voios, Zicând că au citit, ce li s-a dat ! Părinteee-iartă-i (!) că nu știu ce fac ! Strigai din spate, că știam precis, Ǎștia au mintea pusă pe arac, Capitolu’ tri-zăci , Ion n-a scris !.... De-atuncea, de la popă am respect Că-mi strânge mâna când la crâșmă vine, Da’ eu consider că este corect… Îl stiu pă Ion…mai bine ca pă mine! Gata! Valeriu Cercel
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate