agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-23 | |
pornită din niciunde, o zvoană se`ntrețese
între lumini și umbre, stârnind porniri alese. eu mă încumet, să cred că-s mai de soi căci singur fac lumina ce o îndrept spre voi! aduse licuriciul o primă mărturie și pâlpâi în noapte cu alți confrați – o mie. ești mult prea mic amice ! grăi o stea din boltă privește ce puzderie de astre se revoltă ! la spusa ta de comic, noi adăstăm luceferi să`nfrângă-obrăznicia pornită dintre ierburi. pornită larma asta cu forțe inegale a hotărât o lampă să glăsuie pe cale: noi facem lumea asta să fie mai cu spor mărind mai mult lumina când aștrii se cobor. hei ! cine-n hățiș de umbre mă tulbură-n hodină ? întreabă sfântul soare pitit dup`o colină. au n-o să credeți oare, că cei din stirpea voastră au harul și puterea, lumina s-o sporească. poate-ați uitat de mine ! adaugă selena ce se-oglindește-n lacuri și întețește gluma. cum cutezați lumina s-o târâiți prin colbi când știți dintotdeauna că vine dinspre sori ? și-n toată bătălia purtată`n jos și`nalt ridică glas subțire un ciob de diamant: eu sunt atot-puterea între lumini și umbre dacă gândiți altminteri, vă faceți gânduri sumbre ! stârnită de acesta, dă glas chiar aurora: eu modelez lumina când se preschimbă ora ! și apele din mine stârnesc nesaț de vise opriți-vă din joacă ! doar asta le mai zise. căci se`nălță năvalnic tumult de apă mare cu uriașe roiuri de picuri plini de sare: lumina ce-o aducem pe crestele de val produce strălucire mai mult ca un cristal ! tăceau umil ascunse,ferite de arțag un muc de lumânare și un chibrit pribeag cu licărul anemic avut de mii de ani. rugau în șoaptă focul să`nvingă pe tirani. dar marele maestru de licăr și scântei amestecat în ruguri, întoarse către ei o vorbă înțeleaptă ce arse înspre toți grăiți cu îngâmfare, precum niște netoți ! pentru că-n lumea asta și cele ce-or urma nu-i altă strălucire cum poartă lacrima ! să luați învățătură și-aminte la ce spun, oricine zice altfel, e doar un biet nebun ! și-apoi se stinse larma cu focul tras în jar, cu licurici sub frunze si valuri stinse-n far. iar stelele ascunse de voalul unui nor priveau spre soare`apune să vină-n ajutor. dar înțeleptul astruzăcea să-și facă somnul lăsând lumini și umbre să vina de la omul ce izvădise singur, prin picura de rouă o`nțelepciune care dădea o lege nouă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate