agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-23 | |
parcă mai ieri îl întâlneam o dată pe săptămână și de vreo câteva ori pe an
eu avea pe vremea aceea motocicletă și o melancolie ca un gât de lebădă alb ultima oară râdea ploua și eu spunea cu zâmbetul tras peste urechi că zeul își marchează teritoriul iar noi vom crește mari și înalți și verzi ca brazii apoi cafeaua ne-a sărutat de adio cu buzele ei calde și amare în barul în care eu îmi povestea că tu se face din zi în zi mai frumoasă la geamul ei cu perdele roz din cămin tot mai suplă în spatele lor aproape ca o seringă de câteva miligrame și unică folosință ***** nu o să-l uit niciodată la facultate cum delira la bețiile acelea cum striga împotriva războiului și vântului și restanțelor la care venea fie cu părul prins în clame și ascuns sub cămașă fie cu mine ce timpuri ce timpuri ce timp unde sunt berile cu 0% amintiri unde femeile acelea imposibil de îmbrățișat pentru care umbrele noastre însângerau soarele tremurând preț de o cădere timidă pe coapse ****** apoi noaptea sau ziua sau inima aceea cu dinții în măduva spinării eu a spus lucrurilor pe nume întâia oară teribil și îngrozitor a spus când aproape să își muște limba a mușcat din greșeală cuvintele nu pot uita scaunele acelea rămase dintr-o dată nemișcate pe locurile lor atunci am realizat firea sa profund poetică și faptul că cineva îmi apăsa cu violență tâmpla una dintre mâinile mele ***** eu îi recomandă în locul inimii aceeași frunză și tu îi pari cea mai tristă fată care a fumat vreodată kent 8 în parcul ăsta cu ochii mari și verzi ca o frunză crudă de canabis eu și tu se iubesc tare mult încă deși au un sentiment al tragicului aproape perpendicular pe tâmplele amândurora ca în poveștile de dragoste citite mai ales în copilăria mea (când stau față în față eu și tu își țin din facultate inimile în partea dreaptă) însă eu nu crede deloc în destin și poartă tot timpul un pachet de țigări în buzunarele mele care îi ține loc de ghicit în palma mea și a ta exclusiv uite îmi și zicea eu când îi reproșam că fumează prea mult dacă maya este fum peste o altă realitate țigarea e un fel de negare a negației și îl poți vedea pe Dumnezeu prin găurile lăsate de cancer în plămân verde de paris sau albastru de sinucidere ***** vederea lor în parc îmi păru astăzi cum nu se poate mai dragă ochii lor aveau buzele roșii și întredeschise ca un sărut pătimaș și trupul mai departe să treacă mi-am lăsat
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate