iei timpul în balanță și fugi printre norii tăi ca o maree fără reflux
te-aș opri un minut să-ți scutur umerii înmarmorați
se vor sparge de ei uneori privirile femeilor pătimașe
și filmul se va derula sans fin


indiferenți ca stâncile uitate de ape
pierdem din cadru asfințitul ploilor
și murim puțin de câte ori ne iubim fără rost
ca-ntr-un film prost iubite
ce film


o oră și jumătate uneori două
veniri plecări incolore
lasă-mă


nu mă mai ploua