Cata gratie naste inima ta iubind nuferii
ce din namoluri putrede nasc mirabile emotii ,
iar timpul vestejeste in preajma ta
si se apleaca tanguit in iertare ,
cata femeie respira trupul tau
casatorit cu soaptele muntilor
si plangerea apelor pe coamele sale ,
cata emotie tresare in inima mea
arcuindu-se printre lacrimile tale ,
picuri de alungat efemerul
iar cand ma rog te simt inger
spalandu-mi inima ratacita prin neguri
si vraja-mi naste holograma ta
ocrotindu-ma !