La apusul soarelui, mi s-a spus,
Trebuie să-mi tai venele.
Acum e abia prânzul,
Mai am de trăit câteva ore bune.

Ce să fac,
Să-i mai scriu lui Lucillius?
Nu mai am chef.
Să mă duc la circ?
Nu-mi mai trebuie nici circ nici pâine.
Să prevăd destinul filozofiei?

A mai trecut o oră,
Au mai rămas încă patru,
Apa clocotește în baie,
Casc și mă uit pe fereastră,
Privesc după soare care nu mai apune
Și mă plictisesc îngrozitor.