agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-27 | | Înscris în bibliotecă de error Bibliotecile cu rafturi si zabrele Sunt pline De tomuri grele Pergamente si colectii vechi nepretuite Legate-m marochine, In care zac oranduite Ierarhic subt capitole si titluri Mii si milioane de idei, In zeci de mii de tomuri, anexe Si opuscule Cu pagini incarcate de calcule subtile Ca mici desemne -Arabescuri- De cercuri seci, de semne Si magice majuscule. Dar in ele Nu sunt decat cadavre de idei, Caci scrisul tot E doar gandire vested conservata Si-nchisa subt formule si subt chei. Batranii in halaturi vechi, Cu ochelarii petrecuti dupa urechi, Uscara Insectele-n vitrina, Ca specii rare Salbatecii codri in ierbare, Pamantul necuprins, in petece de harti, Ideile, in prafuite carti. Si-acuma toate poarta cifre Si litere latine In tomuri sigilate-n marochine; Iar poezia lor, Astmatice avanturi de simboluri Zadarnic incercand sa urce-n goluri. Dar eu Eu am vazut idei. Intaia oara, brusc, fara sa stiu, De dincolo de lucruri am vazut ideea, Cum vezi, cand se despica norii grei Si negri Zigzagul de argint al fulgerului viu. Si de atunci -Nelinistit de departarea suava si adanca De toate talcurile, cheile- Ca un bolnav cu ochii tintuiti de luna Pe care norul o ascunde inca, Fara durere, fara bucurie, Eu caut in natura pretutindeni, ideile. Atent si rabdator Deci le pandesc prelung staruitor Cum asteptam pe cand eram copil, Privind prin crapatura gardului Ograda si ruina caselor pustii Sa vad cum se ivesc stafii. Crescut din zilele de ieri, Nelinistit de marile taceri, Pandesc si azi prelung staruitor, Caci si acum din lucruri si vederi Ideea se aduna Stravezie, dar precisa si intreaga, Asa cum se incheaga Subt privirea unui dervis, O figura, pe apa unui lac, In umbra limpezita de copac. Dar de cate ori descopar, uimit Cu-nfiorari de vesti rostite-n soapte, -Freamat nocturn de ulmi- Ca ideile-s de mult Alaturea de mine, culmi Imense si nebanuite, sosite-n noapte... De-atatea ori Ca niste munti colosi de ghiata Plutind subt apa, venind prin palele de ceata. Eu sunt dintre acei Cu ochi halucinati si mistuiti launtric, Cu sufletul marit Caci am vazut idei.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate