cineva, cândva, aiurea
m-a făcut să tresar
cum mai tresare lumina
pornită din cremene, din chibrit
sau chiar din brichetă

am tresărit
ca un trezit brusc din somn
buimac
fără ca cineva să mă fi scuturat
fără ca ceva să mă fi tulburat

pur și simplu mi-am descoperit
părul făcut măciucă
pielea „ de găină”
fără ca cineva să-mi bată la ușă
fără ca cineva să-mi strige numele
pur și simplu am tresărit
cum se mai naște sau se mai moare
fără nici un motiv în plus

cineva, cândva, aiurea
m-a făcut să tresar
cum tu m-ai făcut să scriu
poemul acesta
făcând-ți din mână
a despărțire
sau
a chemare
nu mai știu, nu mai sunt sigur
de ce vorba poate fi dulce
iar scrisul atât de amar...