Focul mai pâlpâie în vatră,
Imaginile-au adormit în iris.
În temple vechi cu piatră lângă piatră
Mi-e dor să stau la masă cu Osiris.

Femeie și iubită, mândra Isis;
Voi, robi care mai credeți în ofrande,
N-o părăsiți în ceasul încercării,
În amintirea clipelor mai tandre.

Înlănțuirea orelor tăcute,
Comploturi și regine părăsite,
Istorie cu obeliscuri mute,
Nu v-ați trezit din oala cu ursite.

Se toarce firul - coama unui sfinx,
O piramida sună-n hieroglife.
Pe însemnate dale s-a aprins
Magnificul balet al unei nimfe.

O, voi, secunde și-nțelesuri
Hai recompuneți chipul solitar
Pe care l-am cântat în șoapte – versuri
Și lunii de la ultimul pătrar!

Mi-e dor să stau la masă cu Osiris,
În temple vechi, cu piatră lângă piatră,
Imaginile-au adormit în iris
Și focul singur pâlpâie in vatra.