Metamorfoză II ( Þestoasa)

De când m-am născut printre oameni
a trecut aproape un veac.
Aud cum pe spate
a început deja
pielea să se înfoaie
și să devină pe zi ce trece
o carapace
tot mai greoaie.


Am devenit o țestoasă,
văd bine,
tăcută și singura,
ce mestecă timpul
cu limba pendulei
în ritm sacadat.

Și așteptând Marea Plecare
depun în nisip
un prețios ou de aur
nefecundat.