Muguri de fluier împrăștie în celestul amurg,
Și luna silvestrului pământ râde și-nverzește.
Așternutul geme dorul ce-l șifona...odinioară.
Hai,vino,și trezește-n suflet freamătul viselor
Ce se ciocnesc în minte;și răsfoiește pasiunea
Geniilor de spaimă,sucește în taină dulcea noapte.
Revarsă fericirea anilor în lacrimile negrei veșnicii.
Jos cad florile,pe drumuri și peste mări parfumate...