Mi-i geamul "gură-cască" pentru lume…
Zărindu-i, îi întreabă: "Cum Vă merge?"
Ei tac, călcându-și propriile nume
de frica vocii lui încep s-alerge

Mi-i geamul "gură-nchisă" c-o lăcată
ce ruginește sub perdeaua ceții –
eu o feresc de fiecare dată
să se-admire-n ochiul lui drumeții

Mi-i geamul "gură-spartă" de o piatră
pe care un copil o aruncară
și de atunci la orișicine latră –
ei trec, parcă n-ar fi, a câta oară…