mi-e dor să fim numai noi
prin secetă amândoi
sărutul ar fi de-ajuns în loc de ploi

din iarbă să facem pat
acelui vis ciudat
ce nu știm de ce și când, a plecat

dar timpul nu stă cu noi
nu vom avea înapoi
sărutul ce ține loc de calde ploi

și iată-ne-n suflet goi
nu ne avem nici pe noi
și nici măcar un trifoi, cu patru foi