Un gânsac cam plictisit
Ce de soart-a fost ursit
Să plece iarna spre sud
Găsi că e timpul ud

Și că nu mai poate sta
Unde-a stat și mama sa,
Vru' să plece-n țări străine
Ca p-acolo să se-afirme.

Cântăreț sau dansator,
Ori savant, sau chiar dresor,
Faimă doar să dobândească
Și bani mulți să socotească.

Și-ntro zi, de dimineață,
Mâncă, se spălă pe față,
Pe câmp alergând de zor
Vru' să plece el în zbor.

Dar mâncarea nu-i prii,
Vântul i se-mpotrivii,
Iarba fiind lunecoasă,
Se opri pe burta grasă.

Se uita gânsacul nostru
Mai cu jind spre miazăzi,
Zicând:"Spre norocul vostru
Că n-am aripi de hultan.

Dar să știți că peste-un an
O s-aveți altă privire!"
Se gândea cu amăgire
La o cură de slăbire.