Frământ litere în cuvinte dis de dimineață
noaptea târziu uneori seara mereu
le șterg de noroi îmbrățișărilor furișe
dănd binețe chipului ce se naște din întuneric
îmi iau inima de cârpă și le lustruiesc a cântec
uneori noaptea întotdeauna seara în zori

aud lacrimile sentimentelor uitate printre șinele
unei gări în care nu se mai întoarce nimeni niciodată
zâmbete pleacă în stoluri de la niște ființe
mult prea ocupate să pustiiască deșertul

uitarea e materie de examen
condiție de viețuire printre cărbunii de lună
niciodată aprinși de vreo iubire nestinsă vreodată
ștergeți cuvântul acesta ne arde și nici măcar nimic nu înseamnă
să-l lăsăm să se piardă undeva între ieri și niciunde
să ne-ntoarcem în noaptea noastră târziu uneori
prea seară devreme să ne alunge pustiul
și nu uitați să vă spuneți mereu
uitarea e materie de examen