A plecat din el toată greutatea
Lăsând în urmă numai o paiață
Ce-a atârnat, o vreme, întinsă numai într-o ață,
Și nu mai are ura sau severitatea.

Nu are chipul bun, ci trist mai e puțin
Și poartă acuma doar cea din urmă mască
Și ochii lui vor face-acum să nască
Doar viermi și amintiri într-un pahar cu vin.

L-am sprijinit pe umăr
Ca să-l ajut, ș-atunci, ș-acum
Să nu rămână-ntins pe scară.

Și clipe-ncerc să număr
Dar după trei urmează fum
Caci toți vom fi doar o ființă rară.