Încercăm să căutăm coastele pământului,
Și săpăm atât de-adânc
Încât îi străpungem inima.

Vrem să-l cuprindem în întregime pe pereți
Și îi uităm osemintele pe câmp
Să otravească privirea, să înmulțească viermii.

Și vrem să trăim veșnic frumoși și curați
Uscați de apa ploii,
Manjiți de spuma mării.

Și-l vom cânta mereu în stihuri
Căci noi vom plânge amintirea
Celui mai maret defunct.