Har, Har, fiule
îmi e dor de mine
că sunt răstignit
pe bolțile literelor
curgătoare.
Fostul eu se purifică
prin ardere
în profunzimea aerului
crepuscular
țesut de pînza sulfuroasă
a vîntului.
Nașterea mi-a pierdut
monada ancestrală
în hermeneutica ei
alergare
chiar fără răsunet.
Știu că s-a dus
între două cercuri
cu mîinile undiutoare
să adune veșmintele
noilor emanații.
Din enstaza oului
cu tristeți
timpul m-a dat afară...
Întreabă-mi tu întrebarea
petei mele de lumină
dacă m-a scăpat
de veșnicii,
daca substanțele viselor
ontice
mi-au sălbăticit
simbolurile existențelor.