agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-10-11 | |
Domniței, amintindu-și, îi revine
roșeața ca o pată pe obraz dar nici acum să creadă nu îi vine că întâmlate-au fost la miez de noapte pline de grabă și urâte fapte ce-au fost și sunt de ființa ei străină căci ea l-a refuzat și s-a opus cu mica ei putere foarte bine cum martor sfânt îi este Cel-De-Sus dar el ducea în dumnealui jivine ce nu aveau vre-o știință de pricaz și nici de ochiul forțelor divine ce implorate-au fost în frâu a-l ține pe monstrul, ce scăpat fiind din zagaz cum mai jignea la cruntul ei necaz cu-ntorsături de vorbă fără haz de-a trebuit să schimbe un macaz și să-l înjure ca pe alte-cine și ghiara să i-o-nfigă în grumaz la fel de sângeros ca o felină. dar în zadar. icnind fără răgaz el suporta orice ca o minune de rezistență la aversiune ba mai făcea și bancuri fără loc fălindu-se cu multul lui noroc de-a da de-o viespe așa de zumzăită ce l-a făcut să cadă in ispită dar orice-ar face nu există-n lume o forță să-l oprească, lutul ei din gume crăiești de dulci sub clocotul de spume cu drepturi pentru veci să și-l asume ș-așa a fost și s-antâmplat anume când ea sleită a uitat de sine și el a profitat fără rușine și alții se întreabă cum a fost posibil incidentul fără rost lângă străjeri proptiți în halebarde ca să păzească, mândri de stindard, ce avea mai scum palatul în culise averea-mpachetată în brocard căci fiind știute poftele-n bastard cum încolțesc și se aprind și ard când noi culori au înflorat o iie se luaseră măsuri de-o strășnicie puse de-acord cu cea mai strictă pază încă din timpul când timit în vază doar un boboc își arătase firul însă de-ajuns ca cei ce sunt o piază mai rea decât damblaua sau delirul să declanșeze galopând pe cai neașteptat, fiind prea din timp, turnirul de nu știau nici regele nici curtea cu-așa-nceput unde-i va duce puntea dar cine își putea imagina de-un suflet să greșească chiar așa cum a greșit cel ce bătea-n Domnița când el mierit la voce ca alvița pe-un ton plecat octavelor de jos i-a strecurat perfid și uleios un sfat legat de noapte și-o fereastră ce fiind deschisă florilor din glastră le-ar prinde bine ca o apă vie răcoritoare, vântul când adie ce plan ascuns avea, abia acum se știe căci peste drum având un colț de vie ce pretindea că vine să-l pliveasca de zece ori pe zi ca să rodeasca el a văzut când s-a deschis fereastra si a sărit prin ea de sprinten ca năpasta (lucru real fiindcă a spart si glastra) iar ea uimită a uitat să țipe da-n rest a încercat s-aplice la mijloace ce pe oricare altul îl puteau preface în mielușelul blând păscând în șanț dar nu pe el ce-ar merita în lanț să fie azi și nu în alb cu glanț cum se prezită acum la cununie sigur pe pas, ne-cheltuind un sfanț pe șușotul din partea feminină venită ca să vadă ce străină și plină și pătrunsă de căință părea Domnița dusă spre altar de mâna lui păroasă, de zlătar în rest cam totul a decurs normal la nunta cam pripită, dar nu rea, că s-a mâncat, băut și dănțuit la ea și oamenii, deshiși la buzunar au dat Domniței ce plângea amar, dar tot frumoasă, generosul dar
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate