acorduri în gri stins și umbrela închisă pentru a doua zi
telefonul nu mai sună
praf de noapte în jurul ochilor
toamna asta m-a uitat într-un sertar
acolo ții tabachera ochelarii câte un semn de carte
nimicuri


dintre atâtea obiecte care lasă amprente
aleg press-papier-ul
e ciudat
are formă de catedrală rotundă
în bronz
și am sentimentul că m-a apăsat cândva zi de zi


plec neprivind în urmă
păstrez în mine
tot ce nu am simțit când încercai să mă iubești
ție doar acorduri în mov pal
niciodată umbrele