Agățat de un ochi de geam stau ascuns,
ferindu-mă de ochi ce ma pot recunoaște,
cu ochiul meu, care încet se naște
printre voi caut veșnic răspuns.

...

Când te-oprești și nu știi care drum
e mai bun, care cale-i mai dreaptă
am sa-încerc fiecare cărare, și-am să-ți spun…
poate vei auzi, stai acolo și-așteaptă.

Când aluneci și cazi te ridic,
când plângi, mă ascund să nu vezi că sufăr cu tine,
Nu las urme, nu sunt, deci… nimic
Nu mă vezi, nu ma știi… n-ai nevoie de mine.

Am plâns când ai plâns, când ai râs m-a durut,
n-am putut să te-ating, să mă bucur cu tine
mă-ntorc în ochiul meu de lut poate-așa e mai bine…
Eu nu exist… tu nu m-ai cunoscut.