Nu m-ai lăsa ne-ntors pe dos
Chiar de aș fi frumos p-afară
Căci vrei să-mi vezi în gânduri răsuflarea
Nu ochii să-i privești.

Ș-ai răscolit în mine praful
Ce-acoperea o armă ruginită.
Ai șlefuit-o bine, cu răbdare,
Până ce luciul ei pe tine te-a orbit

Acum alerg prin ploi mărunte
De slove ce aleargă împotrivă-mi
Și-ncerc să îi tocesc tăișul,
Dar ea se-ascute atunci când o ridic.

Ș-acum am sânge și p-afară
Iar tu poți să mă simți
Cum nu am fost.