nu ai impresia, că arborii plâng?
freamătă frunza,
pictează timpul,
mii de culori îmbracă pădurea ...
în cercuri lăcrimează apa din fântână,
se-ascund în pântecele-i pete de ecou,
se oglindește chipu-mi în adâncuri ...
nu ai impresia, că ploile râd?
prea trist azi umblă greierii-n livadă,
pe cea din urmă coardă se pierde-un ultim cânt,
cum am uitat de tine, prea târzie Doamnă,
de frigul ce-mă-ngheață,
de frunze alergate de șuierat de vânt …
nu ai impresia, că-i totuși mult prea mult?