Am aflat cu stupoare de moartea poetului Max Solomon, dupa cum știu
și membru al A.S.L.R din Israel (act ce l-am văzut cândva, expediat
chiar de el pe adresa e-mail). Se întorsese de la analize, zilele trecute și părea atât de optimist și plin de viață! Până în ultima clipă a fost de o luciditate debordantă. Mai mult, în plină activitate literară și ștințifică.
Listele "rom-jews, prietenia, discutii," și literatura în sine au pierdut un mare om și un mare suflet, întotdeauna un om de cultură, atașat corectudinii și fineții intelectuale, admirator a tot ce e creație și inteligență, conciliant, iubitor de frumos, sfătos și original în toate.
Niciodată nu i-am simțit vârsta!
Cu mari și sincere regrete,
cu emoție și lacrimi,
să-i fie amintirea binecuvântată, (z"l)

condoleanțe familiei!

*


la moartea poetului

cad frunzele
neconcurență, nimeni
nu ține palma-n-ntinsă
lumini și umbre, veacul
mestecenii strajuiesc asfințitul

cad frunze, cad oameni
deodată îi vezi plecând
și tu rămâi
of, doar clipa prezentă
ne bate-n ușă:
să deschid,
să urlu?
străjieru-i venit pentru Max
să-mi fii caruța ce ne tragi zilele
doar pleoapa se inchide brusc.
infinita suferință se destăinuie.
îmi vei lipsi.

bianca marcovici
(c)