Iubitule,
mi-e portul pe-o mare
inca necladita.

Corabie ma simt,
cu-nalt catarg plecat
sa tintuiasca ceruri,
sa cate, deci, lumina
dezmierdului stelar.

Ma ia atunci
cu grija,
ca pe-o corabie, ia-ma,
si-aseaza-ma-n caldura
celui mai drag liman.

Si-apoi coboara-mi steagul,
opreste lupta data
intre solid si apa
de-atata-amar de ani.