goană după dimineți
(cuvintele mele sînt pentru
urechile nebunilor înțelepți)
zidit-am femeia din mine
cu ochii deschiși spre apus
în lacrima de argint a oglinzii
(ană marie vina ta este între suflet și trup
de aceea să mori dinspre mine spre tine
încet cum se cuvine)
fluturii buzelor ei și-au luat zborul
spre miază-zi o aripă mi-a atins umărul vindecat
înflorind cuiburi de iarnă
șoapte neturnate în oameni de lut
îmi rupeau malurile minții
dar atunci am tăcut