Din acest vânăt cer ciudat,
"Plin, ca și soarta-ți, de blesteme,
Ce gânduri, om destrăbălat,
Coboară-n tine să te cheme?"


-Iubind tot ce-i întunecat,
Greu de-așezat în loc și vreme,
Eu ca Ovidiu alungat
Din raiul Romei, nu voi geme.


Cer sfâșiat, plin de ruine,
Mândria-mi se-oglindește-n tine!
Þi-s norii dricuri care-n ele

Duc toate visurile mele
Și în lumina-ți prind să joace
Luciri din Iad, și Iadu-mi place.