Fructele durerii

Nu vreau nimic din oficiu.
Dintr-atâtea dureri ,
Vreau doar durerea ,
pe care o merit !

După cât am învățat și n-am învățat.
După cât am rănit și n-am vindecat.
După cât am iubit și a rămas de iubit.

În arborele meu genealogic,
Au înmugurit de sub gene,
fructele durerii :
lacrimile.

Moartea vine pe cai mari,
Îmi trăiesc frica!
Fug, în călcâiul lui Ahile.
Moartea pe moarte nu calcă.
De frică, de frig,
mă fac covrig
și trag epiderma pe mine.