O foaie cade, zboară-o zi
Pe albe aripi de hârtie .
Nu încerca s-o mai reții
Viața ta ce se subție.
Copil râdeai când fâlfâi
Întâiul vânt ce-n gol adie,
Acum începi a te sfii
De-a calendarului stafie.
Pa apa timpului nu poți
Urca-napoi cu nici o luntre.
Și inima . un ceas cu roți .
Cum dă vecia s-o înfrunte,
Lăsându-ți tâmplele cărunte,
Ne culcă în sicriu pe toți.