Așteaptă să vină octombrie.
Așteaptă să treacă
Tulburea fugă de moarte
Ascunsă în rut,
Neroada furie a creșterii
Și coacerea oarbă.
Așteaptă până creanga
Se leapădă de fructe
Și fiara își uită
Puiul crescut.
Rămâi în cer
Până când ziua
Are curajul să se umilească,
Punându-se cu noaptea
Spate-n spate
Să vadă cine-i mai înalt
Și noaptea gingașă se-apleacă
Spre a părea
Egale și surori.
Nu te-apropia
Până te cheamă
Sânge stângaci
Ca să cobori.
Tu vino numai când răsare
Înlăcrimatul soare de octombrie
Din oul văruit cu nouri,
Clocit în calde veșnicii,
Pândește cumpăna din care
Se lasă-n jos cuminte -
Atunci
Poți, chip de om purtând,
Să vii!