Îți mai aduci aminte când te-am întrebat,
Ce mări colinzi in visurile tale? Pe ale cui
Þărmuri îți odihnești trupul...și ce păsări îți cântă
Viața lor?

Eu eram pe corabia mea...în drum spre tine,
Căutam orizontul perfect...spre care tindeam
O sticlă s-a spart în milioanele de părți de nisip
mișcător din care a fost născută cu mult timp
înainte.

Înainte de a pleca primul val spre tine,
înainte de a se gândi chiar cineva că pământul există.
Pe timpurile când doar gândurile sperau la vise,
iar visele sărmanele, sperau la viață...