NU AȘTEPTA CADOURI

Când suntem oameni suntem condamnați
Să suportăm disprețul, durerea, înjosirea,
Când alții ne conduc pe drumuri lungi, pierdute,
Încearcă sa fii bun. Speranța e Iubire!

Când simți în suflet că s-a umplut paharul
Și deznădăjduit primești într-una lovituri,
Încearcă-atunci să înțelegi prostia,
Nu te lăsa împins în valul acelei uri.

Un gest, o vorbă și poate ai să regreți
Că te-ai lăsat robit de-a altor nebunie.
Suprema fericire-i să știi, să poți să ierți,
Să crezi într-adevăr că viața-i reverie.

Nu mai spera, străine, că oamenii te vor,
Pe oameni îi percepem abia după ce mor!