Mi-e frig și sunt singur


E noapte-ntr-un pustiu de iarnă
Si mi se-ntâmplă că visam ,
Cum simt simțire și asta-nseamnă
Că sunt mai treaz decât credeam .

Ace de pin veștejite , cad
Agățându-se lin în perdeaua de nori
Suspin și suspin și încerc să decad ,
Odată cu murmur de triste viori .

Un sunet indescifrabil din noapte
M-a acostat , de emoție plin
Și-ntr-o gravă simfonie de șoapte
Mă-ncântă , și doar Ei mă închin .

Mi-e frig și sunt singur mereu
Cu lacrimile ce adesea curg ,
Din pururi , târziul apasă cu greu
Și peste-un tot , toate decurg .