Primul popas

Fericirea e o clipă fugară
ce rătăcește în pustiul universului,
fără a cunoaște trupul,
sufletul sau, și mai greu,
gândurile mele…
Fericirea bea uitarea
din oaza adâncului,
își astâmpără foamea
cu elixirul bătrâneții
ce o cuprinde…
Fericirea nu se întreabă ironic,
cum de a ajuns să piardă,
nici nu regretă că e departe,
departe-n drumul său,
de paradis…
Omul e la o milă de fericire
și la două de paradis,
dar totuși se întreabă
care e primul popas
în drumul său…