Februarie e luna lupilor flămânzi
Și a poemelor negre
În februarie mi-e foame de dragoste
Acum apa a înghețat în fântâni
Acum gheața are licăriri funebre

În februarie începe totul așa cum în noiembrie
Totul de sfârșește
Între ele nu-i decât o vreme de sărbători înghețate

În februarie aud seva care umflă ramurile plopilor
Acum stă înghețată-n pământ sub orașul cetate

Tu ești departe
Iar eu ca un lup flămând de dragoste
Scriu fără dragostea ta
Fără respirația ta de hiacint înspicat
Fără lasciva mireasmă a subsuorilor tale brumate
Fără coapsele tale de fierbinte agat
Ce-mi încălzeau obrajii
Și-mi hrăneau inima netoată
Rămas acum mai împietrit
Ca un arbore cu rădăcinile înghețate
Ca o fântână fără ghizd cu apa secată

Anul trecut aveai părul tăiat peste frunte
Negru și ud
Ca o ducesă ilustră din Brabant
Ploua și bătea vântul coclit
Dinspre munții de la sud
Ne-am îmbrăcat elegant
Și ne-am plimbat
Pe toate străzile orașului amorțit
În letargii crunte
Hoinari ai unui februarie insignifiant
Ne-am găsit refugiul în palatul de vară
În ruină din centrul cetății labirint
Ne-am îmbrățișat ca și când am fi știut
Că va fi să fie pentru ultima oară
Ultimă cană de gheață și-absint

Acum apa a înghețat în fântâni
Seva în pământ și-n rădăcinile plopilor
Haite de lupi bântuie flămânzi la porțile cetății
Ca-ntr-un ev întors din vremuri glaciare
E un februarie în care căpetenia haitei
Lupul cel negru va pătrunde-n oraș
Și bezmetic va bântui pe trotuare
Mă va găsi rătăcind în labirintul de ziduri
Și mă va rupe pe mine
Ca și când tu ai exista în carnea mea
Cu atâta mai dulce-aristocratică și macră
În sufletul meu sălbatic de februarie
Din orașul cetate mai trist ca o lacră

Din volumul GNOZE
Editura AXA – Botoșani, 2004