să nu ne mai gândim la nimic
prietene, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat;
nu ne-am cunoscut niciodată,
nu știu cine sunt, nu știu cine ești,
vorba ta îmi este la fel de străină
ca și propriu-mi gând,
în ochii tăi nu mă văd,
în glasul tău nu mă aud,
nicicând n-am umblat împreună
din acest loc – altundeva
n-am sosit de-aici,
de-abia de-o clipă c-am aflat
de mine – poate și tu te-ai născut
tot acum,
dar mort,

ca și cum am fi visat împreună
același vis
pe care nu ni-l vom aminti
niciodată.